Istoria analizei tehnice occidentale are cu puţin peste o sută de ani. Ea a început cu o simplă notă în revista „Wall Street Journal” publicată de Charles Henry Dow la începutul anilor 1890. În acel timp Dow era cunoscut unui cerc larg de businessmeni drept unul din creatorii Indicelui Dow-Jones. La sfârşitul secolului XIX-lea Indicele Industrial şi Indicele Transportator aveau istorie separată, însă dat fiind faptul ca fluctuaţiile Indicelor erau importante la întocmirea tranzacţiilor bursiere, a apărut necesitatea prognozării lor. În acest articol Dow a expus o serie de principii, cu ajutorul cărora, după părerea lui, era posibil de a ocupa o poziţie lungă sau scurtă, asumându-şi un risc minim. Aceste principii se utilizează până în prezent în toate metodologiile contemporane ale analizei tehnice. Din nefericire Charles Dow nu şi-a publicat ideile într-o carte separată, ci numai în articole. „Teoria lui Dow este bazată pe colecţia de articole ale editorului Charles Dow, care stau astăzi la baza analizei tehnice.” Termenul „Teoria lui Dow” a apărut după moartea acestuia, fiind publicat de analiştii ce au sintetizat principiile lui Dow. Principiile de bază sunt următoarele:
1. Toată piaţa se oglindeşte în indici;
2. Pe piaţă au loc trei tipuri de oscilaţii: primare, secundare şi mici;
3. „Linia” (graficul mişcării preţului) ne arată dinamica preţurilor;
4. Corelaţia preţului cu volumul vânzărilor formează baza de calcul;
5. În funcţie de comportamentul preţurilor se determină tendinţa.
Ralph Nelson Elliott şi-a formulat teoria în timpul Marii Depresii, în urma analizei Indicilor Dow-Jones, lăsându-ne bazele conceptuale şi demonstraţiile matematice, care se publică până în zilele noastre. În afară de forma bazică de mişcare a preţurilor, Elliott a atras atenţie analiştiilor asupra succesiunii Fibonacci. Mai apoi aceste teorii au fost dezvoltate la sfârşitul anilor 1970 începutul anilor 1980 de către analiticul Robert Prechter, care era considerat guru al analizei tehnice din Statele Unite ale Americii in anii 1980.
William Delbert Gann, legendarul trader a primii jumătăţi a secolului XX-lea, a creat propria combinaţie de principii geometrico-algebrice, care au fost cu succes utilizate în cadrul tranzacţiilor pe pieţele futures. Aceste principii au atras o atenţie considerabilă a analiştilor şi în rezultat Gann a creat propriul centru didactic specializat.
Graficul cu puncte şi figuri şi principiile de prognozare a acestuia au fost introduse de către Victor DeVilliers în anii 1930 şi imediat au început să se bucure de popularitate. În prezent acestea se utilizează rar din cauza neuniversalităţii lor.
„Aproape toate figurile clasice a analizei tehnice au fost descoperite în prima jumătate a secolului XX-lea, însă până în prezent este greu de a le atribui anumitor autori.”
Metoda lumânărilor japoneze a devenit extrem de populară printre analiştii occidentali la sfârşitul anilor 1980. Steve Nison a fost printre primii traderi americani ce a utilizat această metodă, fapt ce la făcut renumit în întreaga lume. Lumânările japoneze sunt destul de productive, însă până în prezent nu au fost valorificate toate posibilităţile lor, cu toate că această metodă a apărut circa trei sute de ani în urmă în Japonia, fiind utilizată de către negustorii cu orez. „Drept fondator a acestor grafice este considerat Homma Munehisa, comerciant de orez, care a introdus această metodă în secolul XVIII-lea.”
Bumul analizei tehnice a fost, în primul rând, condiţionat de dezvoltarea metodelor computerizate de analiză. Astfel traderii au primit un instrumentariu excelent, ce lucrează pe baza unor principii simple, unde activitatea analiticului ţine doar de necesitatea stabilirii gradului de credibilitate a datelor obţinute de program.
Ultimul bum a fost condiţionat de apariţia sistemelor informaţionale de genul Reuters, Bloomberg, Tenfore care au uşurat şi mai mult activitatea analiştilor tehnici.
Concepţiile analizei tehnice actualmente se utilizează pentru diverse active, acţiuni, indici bursieri, rate procentuale, valutelor străine etc.
Avantajele prezentate de analiza tehnică:
• Analiza tehnică poate fi utilizată pentru diverse instrumente practic pe orice piaţă;
• Graficele utilizate în cadrul analizei pot utiliza perioade de timp de la o minută la zeci de ani;
• Există multe metodologii de analiză tehnică, elaborate aplicabile la diferite sectoare a pieţelor;
• Principiile de bază a analizei sunt simple, iar metodele sunt elaborate cu scopul de a reflecta starea reală a pieţei;
• În analiza tehnică se utilizează date exacte şi actualizate.
Dezavantajele prezentate de analiza tehnică:
• În analiza tehnică persistă elementul subiectiv, ce ţine de experienţa analiticului;
• Analiza tehnică se bazează pe ideea neschimbării comportamentului omenesc, datorită căruia modelele de piaţă se repetă;
• Analiza tehnică oferă numai o prognoză a evoluţiei şi nu o garantează;
• „Analiza tehnică contemporană se bazează pe calcule complicate matematice şi statistice, ca urmare o analiză detaliată poate fi oferită doar cu ajutorul unui software special proiectat;”
• Pentru analiză este necesar ca datele să fie veridice şi actualizate.
1. Toată piaţa se oglindeşte în indici;
2. Pe piaţă au loc trei tipuri de oscilaţii: primare, secundare şi mici;
3. „Linia” (graficul mişcării preţului) ne arată dinamica preţurilor;
4. Corelaţia preţului cu volumul vânzărilor formează baza de calcul;
5. În funcţie de comportamentul preţurilor se determină tendinţa.
Ralph Nelson Elliott şi-a formulat teoria în timpul Marii Depresii, în urma analizei Indicilor Dow-Jones, lăsându-ne bazele conceptuale şi demonstraţiile matematice, care se publică până în zilele noastre. În afară de forma bazică de mişcare a preţurilor, Elliott a atras atenţie analiştiilor asupra succesiunii Fibonacci. Mai apoi aceste teorii au fost dezvoltate la sfârşitul anilor 1970 începutul anilor 1980 de către analiticul Robert Prechter, care era considerat guru al analizei tehnice din Statele Unite ale Americii in anii 1980.
William Delbert Gann, legendarul trader a primii jumătăţi a secolului XX-lea, a creat propria combinaţie de principii geometrico-algebrice, care au fost cu succes utilizate în cadrul tranzacţiilor pe pieţele futures. Aceste principii au atras o atenţie considerabilă a analiştilor şi în rezultat Gann a creat propriul centru didactic specializat.
Graficul cu puncte şi figuri şi principiile de prognozare a acestuia au fost introduse de către Victor DeVilliers în anii 1930 şi imediat au început să se bucure de popularitate. În prezent acestea se utilizează rar din cauza neuniversalităţii lor.
„Aproape toate figurile clasice a analizei tehnice au fost descoperite în prima jumătate a secolului XX-lea, însă până în prezent este greu de a le atribui anumitor autori.”
Metoda lumânărilor japoneze a devenit extrem de populară printre analiştii occidentali la sfârşitul anilor 1980. Steve Nison a fost printre primii traderi americani ce a utilizat această metodă, fapt ce la făcut renumit în întreaga lume. Lumânările japoneze sunt destul de productive, însă până în prezent nu au fost valorificate toate posibilităţile lor, cu toate că această metodă a apărut circa trei sute de ani în urmă în Japonia, fiind utilizată de către negustorii cu orez. „Drept fondator a acestor grafice este considerat Homma Munehisa, comerciant de orez, care a introdus această metodă în secolul XVIII-lea.”
Bumul analizei tehnice a fost, în primul rând, condiţionat de dezvoltarea metodelor computerizate de analiză. Astfel traderii au primit un instrumentariu excelent, ce lucrează pe baza unor principii simple, unde activitatea analiticului ţine doar de necesitatea stabilirii gradului de credibilitate a datelor obţinute de program.
Ultimul bum a fost condiţionat de apariţia sistemelor informaţionale de genul Reuters, Bloomberg, Tenfore care au uşurat şi mai mult activitatea analiştilor tehnici.
Concepţiile analizei tehnice actualmente se utilizează pentru diverse active, acţiuni, indici bursieri, rate procentuale, valutelor străine etc.
Avantajele prezentate de analiza tehnică:
• Analiza tehnică poate fi utilizată pentru diverse instrumente practic pe orice piaţă;
• Graficele utilizate în cadrul analizei pot utiliza perioade de timp de la o minută la zeci de ani;
• Există multe metodologii de analiză tehnică, elaborate aplicabile la diferite sectoare a pieţelor;
• Principiile de bază a analizei sunt simple, iar metodele sunt elaborate cu scopul de a reflecta starea reală a pieţei;
• În analiza tehnică se utilizează date exacte şi actualizate.
Dezavantajele prezentate de analiza tehnică:
• În analiza tehnică persistă elementul subiectiv, ce ţine de experienţa analiticului;
• Analiza tehnică se bazează pe ideea neschimbării comportamentului omenesc, datorită căruia modelele de piaţă se repetă;
• Analiza tehnică oferă numai o prognoză a evoluţiei şi nu o garantează;
• „Analiza tehnică contemporană se bazează pe calcule complicate matematice şi statistice, ca urmare o analiză detaliată poate fi oferită doar cu ajutorul unui software special proiectat;”
• Pentru analiză este necesar ca datele să fie veridice şi actualizate.
