Succesiunea Fibonacci a fost descoperită de Leonardo Fibonacci, matematician italian nascut aproximativ în anul 1170. Succesiunea Fibonacci reprezintă un şir de numere, unde fiecare număr ulterior reprezintă suma a 2 numere anterioare:
1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89 ....
Aceste numere sunt unite între ele prin mai multe relaţii precum:
1. Fiecare număr este aproximativ cu 1,618 ori mai mare decât numărul anterior;
2. Fiecare număr reprezintă aproximativ 0,618 din numarul următor.
Pe baza teoriei lui Fibonacci au fost create mai multe instrumente de analiză tehnică, precum următoarele:
1. Arcele Fibonacci;
2. Evantaiele Fibonacci;
3. Nivelele de corecţie Fibonacci;
4. Zonele de timp Fibonacci.
Toate aceste instrumente au la bază acelaşi principiu: „La apropierea cotării de liniile construite pe baza succesiunii Fibonacci, se pot aştepta modificări în mişcarea trendului”.
Arcele Fibonacci se construiesc în felul următor. La început între punctele de extremă se duce linia trendului, spre exemplu între depresiune şi pic. Apoi se construiesc trei arce cu centrul aflat în al doilea punct de extremă, ce vor intersecta linia trendului la nivelele Fibonacci de 38,2%, 50% şi 61,8%, după cum este prezentat în desenul 20: „Arcele Fibonacci”.
Desenul 20: „Arcele Fibonacci”
Arcele Fibonacci sunt considerate nişte nivele de suport şi/sau rezistenţă potenţiale. De obicei pe grafic se expun concomitent cu arcele şi evantaiele Fibonacci, iar pragurile de suport si/sau rezistenţă se formează de punctele de intersecţie a acestor linii. Un exemplu de nivele de suport şi/sau rezistenţă formate pe baza arcelor Fibonacci este prezentat în desenul 20.
Evantaiele Fibonacci se formează în felul următor. Între două puncte de extremă se depune linia trendului, spre exemplu între depresiune şi pic, apoi din cel de-al doilea punct de extremă se depune o linie verticală „imaginară”, iar din primul punct de extremă se duc 3 linii de trend, ce intersectează linia imaginară la nivelul 38,2%, 50% şi 61,8%, precum este prezentat în desenul 21: „Evantaiele Fibonacci”. Din acest desen se observă ca liniile joaca un rol de nivele de suport şi/sau rezistenţă, astfel preţul apropiindu-se de punctul A a liniei superioare nu poate trece acest nivel timp de câteva zile, însă după perforarea liniei preţul a coborât la linia inferioară, ce a jucat un rol de nivel de suport. Preţul nu au putut străbate nivelul de suport în punctul C şi s-a ridicat la linia superioară unde în punctul a întâlnit un nivel de rezistenţă, ca urmare a coborât la linia mijlocie în punctul E, ce a jucat rol de suport.
Desenul 21: „Evantaiele Fibonacci”
Nivelele de corecţie Fibonacci se formează în felul următor. La început între două puncte de extremă se duce o linie de trend, spre exemplu între depresiune şi pic. Apoi se duc 9 linii orizontale ce intersectează linia trendului la nivelele Fibonacci de 0%, 23,6%, 38,2%, 50%, 61,8%, 100%, 161,8%, 261,8% şi 423,6%.
După o bruscă creştere sau scădere a preţului acesta des se întoarce, corectând o mare parte din mişcara sa primară. În timpul acestei mişcări de corectare preţurile des se întâlnesc cu pragurile de suport şi/sau rezistenţă la nivelele apropiate de cele Fibonacci.
Aceasta se poate observa din desenul 22: „Nivelele de corecţie Fibonacci”, unde se observă că nivelele de suport şi rezistenţă s-au suprapus pe nivelele Fibonacci de 38% şi 23%.
Desenul 22: „Nivelele de corecţie Fibonacci”
Zonele de timp Fibonacci reprezintă un şir de linii verticale plasate la intervalele Fibonacci. În apropierea acestor linii se pot aştepta schimbări considerabile de preţ. Aceasta se poate prezenta prin desenul 23: „Zonele de timp Fibonacci” unde se observă că Indicele Industrial Dow-Jones la apropierea de intervalele Fibonacci işi modifică dinamica.
Desenul 23: „Zonele de timp Fibonacci”
1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89 ....
Aceste numere sunt unite între ele prin mai multe relaţii precum:
1. Fiecare număr este aproximativ cu 1,618 ori mai mare decât numărul anterior;
2. Fiecare număr reprezintă aproximativ 0,618 din numarul următor.
Pe baza teoriei lui Fibonacci au fost create mai multe instrumente de analiză tehnică, precum următoarele:
1. Arcele Fibonacci;
2. Evantaiele Fibonacci;
3. Nivelele de corecţie Fibonacci;
4. Zonele de timp Fibonacci.
Toate aceste instrumente au la bază acelaşi principiu: „La apropierea cotării de liniile construite pe baza succesiunii Fibonacci, se pot aştepta modificări în mişcarea trendului”.
Arcele Fibonacci se construiesc în felul următor. La început între punctele de extremă se duce linia trendului, spre exemplu între depresiune şi pic. Apoi se construiesc trei arce cu centrul aflat în al doilea punct de extremă, ce vor intersecta linia trendului la nivelele Fibonacci de 38,2%, 50% şi 61,8%, după cum este prezentat în desenul 20: „Arcele Fibonacci”.
Desenul 20: „Arcele Fibonacci”
Arcele Fibonacci sunt considerate nişte nivele de suport şi/sau rezistenţă potenţiale. De obicei pe grafic se expun concomitent cu arcele şi evantaiele Fibonacci, iar pragurile de suport si/sau rezistenţă se formează de punctele de intersecţie a acestor linii. Un exemplu de nivele de suport şi/sau rezistenţă formate pe baza arcelor Fibonacci este prezentat în desenul 20.
Evantaiele Fibonacci se formează în felul următor. Între două puncte de extremă se depune linia trendului, spre exemplu între depresiune şi pic, apoi din cel de-al doilea punct de extremă se depune o linie verticală „imaginară”, iar din primul punct de extremă se duc 3 linii de trend, ce intersectează linia imaginară la nivelul 38,2%, 50% şi 61,8%, precum este prezentat în desenul 21: „Evantaiele Fibonacci”. Din acest desen se observă ca liniile joaca un rol de nivele de suport şi/sau rezistenţă, astfel preţul apropiindu-se de punctul A a liniei superioare nu poate trece acest nivel timp de câteva zile, însă după perforarea liniei preţul a coborât la linia inferioară, ce a jucat un rol de nivel de suport. Preţul nu au putut străbate nivelul de suport în punctul C şi s-a ridicat la linia superioară unde în punctul a întâlnit un nivel de rezistenţă, ca urmare a coborât la linia mijlocie în punctul E, ce a jucat rol de suport.
Desenul 21: „Evantaiele Fibonacci”
Nivelele de corecţie Fibonacci se formează în felul următor. La început între două puncte de extremă se duce o linie de trend, spre exemplu între depresiune şi pic. Apoi se duc 9 linii orizontale ce intersectează linia trendului la nivelele Fibonacci de 0%, 23,6%, 38,2%, 50%, 61,8%, 100%, 161,8%, 261,8% şi 423,6%.
După o bruscă creştere sau scădere a preţului acesta des se întoarce, corectând o mare parte din mişcara sa primară. În timpul acestei mişcări de corectare preţurile des se întâlnesc cu pragurile de suport şi/sau rezistenţă la nivelele apropiate de cele Fibonacci.
Aceasta se poate observa din desenul 22: „Nivelele de corecţie Fibonacci”, unde se observă că nivelele de suport şi rezistenţă s-au suprapus pe nivelele Fibonacci de 38% şi 23%.
Desenul 22: „Nivelele de corecţie Fibonacci”
Zonele de timp Fibonacci reprezintă un şir de linii verticale plasate la intervalele Fibonacci. În apropierea acestor linii se pot aştepta schimbări considerabile de preţ. Aceasta se poate prezenta prin desenul 23: „Zonele de timp Fibonacci” unde se observă că Indicele Industrial Dow-Jones la apropierea de intervalele Fibonacci işi modifică dinamica.
Desenul 23: „Zonele de timp Fibonacci”
No comments:
Post a Comment