Pragurile de suport şi de rezistenţă reprezintă valorile la care se întalneşte oferta cu cererea. În general pe o piaţă liberă preţul este supus fluctuaţiilor (variaţiilor) datorită luptei continue între cerere şi ofertă. Vânzătorii care reprezintă oferta au tot interesul de a vinde la un preţ mare. Pe de altă parte cumpărătorii, care reprezintă cererea, sunt interesaţi de un preţ mic de achizitie. Astfel, dacă una din părţi (cerere sau oferta) e mai puternică se produce o variaţie de preţ. În aceste situaţii apare noţiunea de suport şi cea de rezistenţă, care defapt sunt componentele de bază ale analizei tehnice, ele sunt importante pentru înţelegerea mişcării trendului şi a modulelor acestuia, cum sunt de viraj şi continuare.
Nivelul de suport este valoarea la care cererea e suficient de puternică pentru a opri preţul din trendul de scădere. În mod logic, în momentul în care preţul a scăzut suficient de mult tot mai mulţi cumpărători vor profita de situaţie şi vor încerca să cumpere hârtia de valoarea la un preţ pe care ei îl consideră mic. De asemenea când vânzătorii văd ca preţul nu mai scade nu se mai grăbesc să vândă (desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”).
Desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”
Se poate observa că de câte ori preţul ajunge la pragul de suport apare o creştere cauzată de cumpărătorii ce cred că hârtia este suficient de ieftina. Se poate întâmpla că uneori pragul de suport să fie trecut, dar de fiecare dată preţul creşte din nou. Trecerea sub valoarea de suport poate apărea datorită disponibilităţii vânzătorilor de a vinde mai ieftin. De obicei cumpărătorii sunt cei avantajăţi într-o astfel de situaţie, ei având interes ca preţul să fie cât mai mic.
În mod uzual nivelul de suport este la o valoare inferioară preţului şi se trasează grafic ca o linie orizontală ce uneşte minimele de preţ. Cum analiza tehnică nu este o ştiinţa exactă, uneori e dificil de găsit un nivel de suport. De multe ori o succesiune de minime pot fi la valori diferite. Pe o piaţă volatilă e posibil ca uneori preţul să scadă brusc sub suport şi să revină la fel de brusc. De aceea mai importantă pentru analiza tehnică este zona de suport.
Nivelul de rezistenţă este valoarea la care oferta e suficient de puternică pentru a opri preţul din trendul de creştere. În mod logic, în momentul în care preţul a crescut suficient de mult tot mai mulţi vânzători vor profita de situatie şi vor încerca să vândă hârtiile de valoare la un preţ pe care ei îl consideră mare. De asemenea când cumpărătorii văd ca preţul nu mai creşte nu se mai grabesc să cumpere (desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”).
Se poate observa că de câte ori preţul ajunge la pragul de rezistenţă apare o scădere cauzată de vânzătorii ce cred că hârtia este prea scumpă, unii işi marchează profitul. Se poate întâmpla că uneori pragul de rezistenţă să fie trecut, dar de fiecare dată preţul scade sub prag. Trecerea peste valoarea de rezistenţă poate apărea datorită disponibilităţii cumpărătorilor de a cumpăra mai scump. De obicei vânzătorii sunt cei avantajaţi într-o astfel de situatie, ei având interes ca preţul să fie cât mai mare.
In mod uzual nivelul de rezistenţă este la o valoare superioră preţului şi se trasează grafic ca o linie orizontală ce uneşte maximele de preţ. Uneori e dificil de găsit un nivel de rezistentă. De multe ori o succesiune de maxime pot fi la valori diferite. Pe o piaţă volatilă e posibil ca uneori preţul să crească brusc peste nivelul de rezistenţă şi să işi revină la fel de brusc. De aceea unii folosesc o zona de rezistenţă şi nu o simpla linie.
Pragurile de suport şi de rezistenţă se consideră de multe ori ca o pereche de elemente foarte utile in analiza tehnică. Ele sunt ca două imagini in oglindă şi de obicei au caracteristici asemănătoare.
În general minimele şi maximele de preţ pe o anumită perioadă formează liniile de suport şi respectiv de rezistenţă. De multe ori când piaţa e în echilibru preţul are fluctuaţii între suport şi rezistenţă. Unii folosesc aceste praguri pentru a-şi stabili momentele optime de cumpărare/vânzare. Când piaţa este în echilibru şi preţul variază între rezistenţă şi suport se spune ca piaţa e in „range”. Când preţul trece de un prag există posibilitatea ca să se formeze un trend. Unii monitorizează astfel de momente şi le consideră momente optime de vânzare/cumpărare. E recomandabil ca apariţia unui trend să fie confirmată şi de alţi indicatori pentru a ne asigura că nu e doar o trecere întâmplătoare peste linia de prag.
Se poate ca uneori pragul de suport să devină unul de rezistenţă sau viceversa, după cum se vede în desenul 15: „Transformarea nivelului de suport în cel de rezistenţă şi invers”. De exemplu după ce preţul a penetrat pragul de rezistenţă nu are suficientă putere pentru a dezvolta un trend şi fostul prag de rezistenţă devine prag de suport.
Desenul 15: „Transformarea nivelului de suport în cel de rezistenţă şi invers”
Pentru că analiza tehnică nu e o ştiinţă exactă e necesar uneori sa fie definite nu doar nişte linii de suport/rezistenţă ci nişte zone. Uneori sunt mai utile liniile alteori zonele. O zona este de fapt o multitudine de linii (de suport sau rezistenţă) şi are o anumita grosime. Cu cât e mai subţire zona cu atât avem un nivel mai precis pentru suport/rezistenţă.
Nivelul de suport este valoarea la care cererea e suficient de puternică pentru a opri preţul din trendul de scădere. În mod logic, în momentul în care preţul a scăzut suficient de mult tot mai mulţi cumpărători vor profita de situaţie şi vor încerca să cumpere hârtia de valoarea la un preţ pe care ei îl consideră mic. De asemenea când vânzătorii văd ca preţul nu mai scade nu se mai grăbesc să vândă (desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”).
Desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”
Se poate observa că de câte ori preţul ajunge la pragul de suport apare o creştere cauzată de cumpărătorii ce cred că hârtia este suficient de ieftina. Se poate întâmpla că uneori pragul de suport să fie trecut, dar de fiecare dată preţul creşte din nou. Trecerea sub valoarea de suport poate apărea datorită disponibilităţii vânzătorilor de a vinde mai ieftin. De obicei cumpărătorii sunt cei avantajăţi într-o astfel de situaţie, ei având interes ca preţul să fie cât mai mic.
În mod uzual nivelul de suport este la o valoare inferioară preţului şi se trasează grafic ca o linie orizontală ce uneşte minimele de preţ. Cum analiza tehnică nu este o ştiinţa exactă, uneori e dificil de găsit un nivel de suport. De multe ori o succesiune de minime pot fi la valori diferite. Pe o piaţă volatilă e posibil ca uneori preţul să scadă brusc sub suport şi să revină la fel de brusc. De aceea mai importantă pentru analiza tehnică este zona de suport.
Nivelul de rezistenţă este valoarea la care oferta e suficient de puternică pentru a opri preţul din trendul de creştere. În mod logic, în momentul în care preţul a crescut suficient de mult tot mai mulţi vânzători vor profita de situatie şi vor încerca să vândă hârtiile de valoare la un preţ pe care ei îl consideră mare. De asemenea când cumpărătorii văd ca preţul nu mai creşte nu se mai grabesc să cumpere (desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”).
Se poate observa că de câte ori preţul ajunge la pragul de rezistenţă apare o scădere cauzată de vânzătorii ce cred că hârtia este prea scumpă, unii işi marchează profitul. Se poate întâmpla că uneori pragul de rezistenţă să fie trecut, dar de fiecare dată preţul scade sub prag. Trecerea peste valoarea de rezistenţă poate apărea datorită disponibilităţii cumpărătorilor de a cumpăra mai scump. De obicei vânzătorii sunt cei avantajaţi într-o astfel de situatie, ei având interes ca preţul să fie cât mai mare.
In mod uzual nivelul de rezistenţă este la o valoare superioră preţului şi se trasează grafic ca o linie orizontală ce uneşte maximele de preţ. Uneori e dificil de găsit un nivel de rezistentă. De multe ori o succesiune de maxime pot fi la valori diferite. Pe o piaţă volatilă e posibil ca uneori preţul să crească brusc peste nivelul de rezistenţă şi să işi revină la fel de brusc. De aceea unii folosesc o zona de rezistenţă şi nu o simpla linie.
Pragurile de suport şi de rezistenţă se consideră de multe ori ca o pereche de elemente foarte utile in analiza tehnică. Ele sunt ca două imagini in oglindă şi de obicei au caracteristici asemănătoare.
În general minimele şi maximele de preţ pe o anumită perioadă formează liniile de suport şi respectiv de rezistenţă. De multe ori când piaţa e în echilibru preţul are fluctuaţii între suport şi rezistenţă. Unii folosesc aceste praguri pentru a-şi stabili momentele optime de cumpărare/vânzare. Când piaţa este în echilibru şi preţul variază între rezistenţă şi suport se spune ca piaţa e in „range”. Când preţul trece de un prag există posibilitatea ca să se formeze un trend. Unii monitorizează astfel de momente şi le consideră momente optime de vânzare/cumpărare. E recomandabil ca apariţia unui trend să fie confirmată şi de alţi indicatori pentru a ne asigura că nu e doar o trecere întâmplătoare peste linia de prag.
Se poate ca uneori pragul de suport să devină unul de rezistenţă sau viceversa, după cum se vede în desenul 15: „Transformarea nivelului de suport în cel de rezistenţă şi invers”. De exemplu după ce preţul a penetrat pragul de rezistenţă nu are suficientă putere pentru a dezvolta un trend şi fostul prag de rezistenţă devine prag de suport.
Desenul 15: „Transformarea nivelului de suport în cel de rezistenţă şi invers”
Pentru că analiza tehnică nu e o ştiinţă exactă e necesar uneori sa fie definite nu doar nişte linii de suport/rezistenţă ci nişte zone. Uneori sunt mai utile liniile alteori zonele. O zona este de fapt o multitudine de linii (de suport sau rezistenţă) şi are o anumita grosime. Cu cât e mai subţire zona cu atât avem un nivel mai precis pentru suport/rezistenţă.
No comments:
Post a Comment